Primaria Comunei Rediu - judetul Iasi » Telefon: 0232-253.849 » Program de lucru: Luni-Vineri 8-16

Autentificare

OFERTE VÂNZARE TERENURI - conform Legii nr. 17/2014

Invăţământul



Între 1850 și 1864, Grigore Ghica Vodă aduce îmbunătăţiri sistemului școlar și educației în general, învăţământul fiind împărţit în școli primare de patru ani, colegii sau gimnazii de șase ani și facultăţi, dar Legea Instrucţiei Publice din l864 a revoluţionat cu adevărat procesul de învăţământ din ţările române.

Regulamentul Şcolar din Moldova prevedea școli elementare de trei ani la sate, înfiinţate pe moșiile mănăstirești sau boierești, ,,cărora nu li se mai dau hrisoave de târguri sau iarmaroace, decât după ce proprietarul moșiei va fi infiinţat școala elementară. La orașe, școala elementară era de patru ani, ,,mai completă, mai teoretică". Urma apoi treapta învăţăturii secundare, compusă din școli reale de 5 ani și școli gimnaziale, viitorul liceu teoretic de șapte ani.

Învăţăturile înalte erau predate în cadrul a patru facultăţi: Filosofică, juridică, teologică și medicală. Legea promulgată în 1864 urmărea sincronizarea învăţământului românesc cu cel european, prin construirea unui sistem modern de învăţământ. Obligativitate și gratuitate pentru primii patru ani de școală. Deplină egalitate la învăţătură a fetelor și băieţilor.

Prin activitatea ministrului Spiru Haret s-a îmbunătăţit simţitor activitatea în domeniul învăţământului, urmând și alte completări aduse Legii din 1864 (Al. Cretescu, Petre Carp, Christian Tell, Titu Maiorescu, Vasile Conta, ș.a.)

Conform proiectului initiat de Spiru Haret (Legea Casei Şcoalelor), școala secundară, de cultură generală, era împărţită în opt ani, pe două cicluri a patru ani. Gimnaziul sau cursul inferior de liceu și liceul propriu-zis, sau cursul superior. Gimnaziul era absolvit printr-un examen special, se obţinea un certificat de capacitate, elevii intraţi la liceu se imparţeau pe secţii, incepând cu clasa a V-a. În clasa I de gimnaziu se dădea un concurs de admitere, iar la finalul liceului, bacalaureatul.

Spiru Haret dorea formarea unui nucleu cultural sătesc (învăţător, medic, preot). În 1856 era numai preotul iar în perioada 1890 - 1900 apare și invăţătorul.

După Primul Război Mondial în satul românesc se întorc foarte mulţi tineri cu bacalaureat și studii superioare, dornici să contribuie la propășirea satului și a naţiei romane.

Între 1938 și 1940, învăţământul românesc era aliniat la contextul european prin organizare, specializare, rezultate și prognoze.

Prevederile Legii Învătământului din 1924 erau mai mult de ordin administrativ. A urmat apoi Proiectul de lege pentru reforma învăţământului primar, al ministrului Instrucţiunii Publice din 1933, profesorul Dimitrie Gusti, care susţinea crearea unei Şcoli care să fie în serviciul omului, cu o mentalitate adaptată mediului în care el trăiește.

Un rol deosebit în dezvoltarea învăţământului românesc l-a avut Nicolae Iorga, savant, ministru de talie europeană.

Organizarea învăţământului și legislaţia specifică sistemului școlar din România de până în 1947 au reprezentat unul dintre cei mai importanţi factori de integrare europeană. Mulţi dintre profesorii de liceu se întorseseră în ţară cu licenţe și doctorate susţinute în străinătate. O situaţie similară era și pentru cadrele universitare.

Legea Învăţământului din 1948 este puternic îndoctrinată de modelul sovietic. Până în 1965, singura limbă străină predată în școlile românești era limba rusă.

Vechile manuale au fost înlocuite cu manuale de autori sovietici sau copiate după manualele sovietice. Numeroși dascăli de valoare au fost marginalizaţi sau îndepărtaţi din învăţământ pe criterii politice sau ideologice. Şcoala româneasca a fost puternic politizată și așa a ramas până în 1989.

Înfiinţarea de Şcoli normale care au funcţionat până în 1948, când au fost înlocuite cu Şcoli pedagogice de învăţători, apoi cu licee pedagogice.

Şcoala Normală Vasile Lupu din Iași (1855) a fost înfiinţată iniţial în anul 1828 la Trei Ierarhi (o școală primară și una normală, de pregatire a învăţătorilor).
Construcţia localului școlii din Dealu Copou (1886 -1891) Vila Pester, cu cca 33,5 ha teren.

Regulamentul Organic din 183l proclamă pentru prima data învăţământul drept o sarcină a statului, iar școala o instituţie permanentă.

Legea Instrucţiunii din 1864, art. 36 instituie obligativitatea învăţământului, cu amenzi pentru părinţii care nu-și trimiteau copiii la școală (20 parale la orașe și l0 parale la sate pentru fiecare zi de lipsa). Amenda se va plăti în bani sau în zile de lucru pentru comună.

Ion Creangă a fost institutor la Şcoala de băieţi nr. 2 din Păcurari, unde învăţau și copiii din satul Rediu lui Tătar.

La 10 ani de la apariţia Legii, "în anul școlar 1874/1875 nu a existat școala în Rediul lui Tatar". Mihai Eminescu revizor școlar, Iași, autor, Mircea Ştefan, Buc. l956, pg. 239. 21 aprilie 1876, răspuns la adresa nr. 20l a Ministrului Instrucţiunii Publice și Cultelor, Sub numele "Rediu lui Tătar" trebuie substituită școala din cotuna Copou.

Şcoala din Rediu Tatar a luat fiinţă la 1 ian. 1879, dar cursurile au început abia în trim. IV deoarece învăţătorul era plecat în armată.

Până la această dată, toţi acei care voiau să înveţe erau nevoiţi să meargă în altă parte. Cea mai apropiată școală rurală de comuna Rediu Tatar era în com. Podgoria Copou din Plasa cu același nume.

La această școală a învăţat între anii 1869 și 1870 și Dumitru, feciorul lui Gheorghe și al Tasiei Baltag, din Rediu Tatar, care după absolvirea școlii a urmat Seminanl de la Socola, ajungând preot în satul natal.

Primul învăţător al satului Rediu Tatar, care i-a deprins pe copii cu "cetitul buchilor și înţelepciunea cărţilor", a fost Grigore Creţu, absolvent al Institutului normal ,,Vasile Lupu" din Iași.

În primul an de învăţământ au fost înscriși un număr de 44 elevi, dar nu toţi copii veneau permanent la școala, din cauza neobișnuinţei învăţăceilor și a stării materiale precare a părinţilor.

La început, cursurile s-au ţinut în casa lui Gh. Adăscăliţei, o clădire veche, cu două odăi, cu ferestre mici și lut pe jos.

În anul școlar 1880 - 1881, lecţiile s-au ţinut în casele unuia Creţu, care se găseau pe fostele locuri ale lui Ioniţă Potur. Din anul 1881 și până în 1892, școala primară din satul Rediu Tatar a funcţionat în casele preotului Gr. Constantinescu, unde mai apoi a fost sediul CAP. Rediu.

Localul destinat pentru școală a fost acela unde locuia în 1974, I.M. Cârdei, dar când s-a început construcţia, s-a constatat că locul ales este necorespunzător, alegându-se o altă amplasare. Primul local de școală s-a ridicat cu cheltuiala statului, după modelul ,,Spiru Haret", cu o sală de clasă, cancelarie și locuinţă pentru director.

Şcoala din Rediu Tatar era socotită printre școlile de gradul I, deoarece avea populaţie școlară numeroasă și învăţător cu pregătire specială, dar lipsa de local propriu, de combustibil, de o frecvenţă corespunzãtoare a elevilor și lipsa de înţelegere și de sprijin din partea autorităţilor locale, care nici nu plăteau la timp salariul învăţătorului, au afectat negativ procesul de învăţământ din acea perioadă. În 1883, înv. Grigore Creţu scria: "numai drumurile zadarnice ce am făcut în acest scop, de la Rediu Tatar la Zahorna" (acolo era primăria în acel an)", "sunt deajuns să răsplătească această sumă, a salariului". (Gh. Agafiţei).

În anul l88l erau înscriși 54 elevi și 64 în 1882, în 1883, numărul elevilor era de 70, iar în l885 erau înscriși la școală 79 de elevi, la un număr de ll4 familii, câte se găseau pe atunci în satele Tătăruși, Capu Rediului și Rediu lui Tătar. Fiind în număr de 6 clase, cu mulţi elevi, cursurile se ţineau de singurul învăţător pe zile întregi, dimineaţa și dupa amiaza, făra ca sa fie sprijinit, autoritaţile locale dovedind o totala nepasare faţă de școală și învaţatorul satului.

După 35 de ani de muncă la catedră, în 1914, înv. Gr. Creţu a ieșit la pensie, iar în 1919 a decedat, fiind înhumat la Cimitirul ,,Eternitatea din Iași.

În locul înv. Gr. Creţu, în 1914, s-a prezentat la post tânărul înv. Mihai Harnagea, absolvent din anul l909 al Şcolii Normale , Vasile Lupu din Iași, dar a venit războiul, domnul învăţător a plecat pe front și nu s-a mai întors, iar postul i-a fost suplinit pentru scurt timp de doi necalificaţi, unul din Ardeal, iar celălalt din Oltenia.

În timpul Primului Război Mondial, localul școlii a fost folosit ca infirmerie de unităţile militare, care staţionau în sat.

La 1 sept. 1920, sunt transferaţi la școala Rediu Tatar doi învăţători, soţii Constantin și Maria Dănilă. Era pentru prima data când învăţământul din satul Rediu Tatar începea să funcţioneze cu doi învăţători. Timp de 41 ani, nu a funcţionat decât cu un singur dascăl.

Invăţătorul Ctin. Dănilă era de loc din Glodeni, jud. Gorj și terminase Şcoala Normală din Bârlad, în anul 1915. A fost transferat la școala din Rediu Tatar, de la școala Blăgești-Pașcani. În perioada cât a stat director al acestei școli înv. Constantin Dănilă a ridicat un nou local de școală lângă cel construit în 1892, aducându-și o contribuţie insemnată la instruirea și educarea a generaţii întregi de elevi, câștigând respectul și preţuirea sătenilor și aprecierea organelor școlare și administrative, astfel încât, elevii din ultima clasă de învăţământ de la Şcoala Normală ,,Vasile Lupu de la Copou, făceau practica pedagogică la școala din Rediu Tatar.

În timpul Primului Război Mondial, căpitanul Constantin Dănilă, conducându-și ostașii spre victorie, a fost rănit în picpt, purtându-și urmele biruinţei până la sfârșitul vieţii.

Revenind la catedră, înv. Constantin Dănilă a desfașurat și o vastă activitatc extrascolară, fiind secretar al Comitetului școlar Rediu Tatar și Copou (1921- 1930), președinte al Cercului cultural (1926 - 1930), președinte și membru al Consiliului de administraţie al Băncii populare ,,Viitorul Ţăranului", Copou, și al ,,Băncii învăţătorului", Iași, membru în Comitetul de administrare al Băncii corpului didactic ,,Economia", Iași, autor de manuale școlare, inspector școlar în anul l93l etc.

Pentru bogata sa activitate școlară și extrașcolară, înv. Constantin Dănilă a fost decorat cu ,,Răsplata Muncii cl. I și cl. a II-a și răsplătit cu multe diplome și medalii.

De asemenea, pentru faptele sale de arme a fost decorat cu ,,Steaua României în Grad de Cavaler, cu ,,Virtutea Militară, ,,Crucea Comemorativă a războiului din 1916-1918, cu baretele: Mărășești, Ardeal, Carpaţi, Jiu, apoi cu ,,Ordinul Mihai Viteazul și medalia "Victoria" a Primului Război Mondial.

,,După ce a fost demobilizat din cel de al Doilea Război Mondial, bravul erou, căpitanul și învăţătorul Constantin Dănilă s-a stins din viaţă în anul 1946 și a fost înmormântat în cimitirul ,,Eternitatea din Iași.

În 1930, când soţii Dănilă au ieșit la pensie, locul de director a fost luat de înv. C.N. Ionescu, transferat în anul 1926, cu tot cu post de la școala primară Tătăruși.

Deși numărul școlarilor era în creștere (în 1927 erau 7 clase cu 189 elevi și 3 cadre didactice, iar în 1932 erau 218 elevi și 4 cadre didactice), învăţământul se desfășura în condiţii exemplare, de ordine și disciplină, păstrând tradiţia predecesorului său. Când un coleg căuta să-și facă un obicei de a întârzia la ore, într-una din zile s-a pornenit cu poarta școlii încuiată și cu ceasul în geam. Disciplina era disciplina și pentru dascăl și pentru învăţăcel!

În iarna anului 1934, din cauza lipsei de combustibil, existând pericolul să se închidă școala, directorul a manifestat cu elevii în faţa primăriei, strigând: ,,Vrem lemne, vrem lemne!". Rezultatul: școala a fost aprovizionată cu combustibil, dar directorul s-a ales cu dosar de rebeliune, fiind tras în judecată, dar datorită unor binevoitori, dosarul a fost clasat.

Învăţătorul C.N. Ionescu a funcţionat la școala din Rediu Tătar până în anul 1950, când, dezamăgit de purtarea unor foști elevi, ajunși la conducerea comunei, bătrânul dascal și-a cerut transferul la școala din satul Cârlig, de unde a ieșit la pensie.

Între cele două războaie mondiale, la școala Rediu Tatar au mai funcţionat ca învăţători și învăţătoare: Viorica Moscalu, Elena Dumitriu, Margareta Gorgan, N. Creţescu, Gh. Calimah. Neculai Stan, Petru Boandă și Elena Bordeianu.

Printre aceștia s-a aflat și învăţătoarea Nastasia Agafiţei, venită de prin părţile Brăilei. În l935, fîind cursantă a Universităţii Populare ,,N. Iorga" de la Vălenii de Munte și vizitând Iașul cu ocazia aducerii osemintelor lui Dimitne Cantemir din Rusia și a înhumării lor la biserica Trei Ierarhi din Iași, tânăra dăscăliţă s-a atașat de Moldova și prin căsătorie, în 1940, s-a stabilit la Rediu Tatar, slujind școala din această localitate vreme de aproape 30 de ani. (Gh. Agafiţei).

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, cursurile au funcţionat neîntrerupt cu cadrele didactice care se aflau în școală. Când bărbaţii erau chemaţi la unităţile militare, posturile libere erau suplinite de soţiile acestora. În anul școlar 1941 - 1942, în cele 7 clase erau 186 de elevi, iar în anul următor de învăţământ, 1943-1944, erau 190 elevi. La sfârșitul lunii martie 1944, din cauza refugiului, cei 176 de elevi au rămas cu situaţia școlară neîncheiată.

După întoarcerea din refugiu, clădirile școlii fiind distruse de bombardament, învăţământul a fost reluat abia în 1945, cu 4 clase și 4 invăţători.

Prin reforma învăţământului din anul 1948, care devenise gratuit și obligatoriu, iar numărul anilor de școală era de 7 ani, populaţia școlară a crescut foarte mult. Se punea un accent deosebit pe munca de alfabetizare (în comuna Rediu, fiind după război, un număr de l86 de adulţi neștiutori de carte) și datorită acestui fapt a crescut și nivelul de școlarizare.

În anul l949 au fost înfiinţate și primele Organizaţii de pionieri, ca o replică a strajerilor din perioada interbelică, cuprinzând elevii meritorii între 9 și 14 ani.

În anul școlar 1962 - 1963 numărul elevilor din clasele I-VII a ajuns la 338 elevi și 12 cadre didactice, iar în 1968, erau 408 elevi și 16 cadre didactice.

Câţiva ani mai târziu, în 1971 - 1972, la același număr de cadre erau 314 elevi. Odată cu creșterea numarului de elevi s-a mărit și spaţiul de școlarizare prin transformarea primului local în mai multe săli de clasă și construirea unei clădiri din cărămidă, cu 3 săli de clasă, cancelarie și laborator. Localul s-a construit în două etape, în 1961 și 1970. Baza materială a școlii s-a îmbunătăţit de la un an la altul, cu mobilier, materiale didactice și combustibil, care nu era mai puţin de 4 vagoane/an.

În 1974, în comuna erau 5 școli cu 8 corpuri de clădiri și o suprafaţă totală de 2959,67 mp, 972 elevi și 56 cadre didactice, cu clasele I-X. Grădiniţele erau în număr de patru.

Anul școlar 1980 - 1981 s-a caracterizat printr-o dublare aproape a numărului de elevi, urcare a măsurilor demografice din 1966, astfel, la școala generală din satul Rediu, în clasele I-IV erau înscriși 82 elevi, învăţători: Georgeta Bâzdâgă, Luminiţa Pădurariu, Vasile Bâzdâgă, Maria Mihalache, iar în clasele V-VIII frecventau școala un număr de 192 elevi, având ca profesori pe: Minodora Popescu, Valerica Petrea, Alex. Vasilescu, Eleonora Zota, Elvira Oescu, Cecilia Mehedinţi, Mihai Zaiţ, Mariana Zanchi, Ovidiu Aruștei ș.a..

În anul școlar 1989- 1990, la școala generală Rediu erau înscriși 45 elevi în clasele I-IV, învăţători: Vasile Bâzdâgă, Luminiţa Pădurariu și Maria Mihalache, iar la clasele V-VIII erau 90 elevi și un corp de cadre didactice format din profesorii: Ana Ciobanu, Valerica Petrea, Constantin Zota, Iuliana Ionescu, Alex. Vasilescu, Nicolae Berea, Ghiorghiţă Vornicu, Ovidiu Aruștei ș.a..

Anul următor, 1990 - 1991, în clasele I-IV erau înscriși 55 elevi, înv. Liliana Catrinescu, iar la clasele V-VIII frecventau școala 79 elevi, cu profesorii din anul anterior.

Zece ani mai târziu, în anul școlar 2000-2001 , frecventau clasele I - IV un număr: de 61 elevi, cu învăţătorii: Mihaela Chelaru, Lenuţa Cârdei, Luminiţa Padurariu și Maria Mihalache, iar in clasele V-VIII erau 86 de elevi, avându-i ca profesori pe Valerica Petrea, Adriana Irimiuc, Liliana Matei, Neculai Ciobanu, Ştefan Maxim, Alex. Tuleașcă, Marius Ciocan, Elena Tulan, Daniel Lupu.

În anul 2007-2008, la clasele I-IV erau 67 elevi, cu învăţătorii: Luminiţa Pădurariu, Mihaela Chelaru, Paraschiva Florea și Maria Mihalache, iar la clasele V-VIII frecventau școala un număr de 76 elevi, cu un corp profesoral stabil din anii anteriori.

Anul școlar 2011-2012 este urmat în clasele I-IV de un număr de 76 elevi, învăţători: Elena Iftime, Alina Maria Hriscu, Tica Paraschiva Florea și Ancuţa Ionela Pintilie, iar în clasele V-VIII sunt înscriși 78 elevi, având un corp profesoral format din: Valerica Petrea, Neculai Pieptu, Mariana Ivanciu, Nicolae Ciobanu, Alex. Tuleașcă, Mihai Ciornovalâc, Laura Cocea, Ionuţ Rusu și Marius Ciocan.

Şcoala este frumoasã, îngrijită și bine gospodărită, dispunând de 5 săli de clasă, cabinet de informatică, cancelarie, bibliotecă cu 4500 volume, secretariat și alte anexe gospodărești.

Directorii acestei apreciate unităţi de învăţământ au fost: Alex. Vasilescu (1974 - 1975), Iuliana Ionescu (1975 - 1990), Nicolae Berea (1990 - 1996) și Nicolae Ciobanu (1996-2002), iar din anul 2002 și până în prezent, destinele administrative și de învăţământ ale școlilor din comuna Rediu se află pe mâinile doamnei prof. Ana Ciobanu, vrednică fiică a satului și nepoată a primarului din perioada interbelică, Ctin. Leonte.

Grădiniţa din satul Rediu își desfașoară activitatea într-un local propriu, cu un număr de 45 copii, educatoare: Mărioara Tacu și Mădălina Elena Creţu.

De asemenea, menţionăm existenţa în comună a unei grădiniţe particulare, intitulată ,,Grădiniţa Veselă", cu 40 de copii, director Claudia Mirosnicencu, educatoare Cerbu Gabriela, Micu Irina și Pricope Maria, precum și a unei școli primare particulare, ,,Paradisul cunoașterii", director Oana Albu, înv. Loredana Cotoc și Joacăbine Elena Dana, cu 9 copii în clasa I și 12 în clasa a II-a.


Text preluat din monografia Rediu (Rediu lui Tătar) - istorie și legendă de Ion Muscalu
Foto
Primul învățător al satului Rediu Tatar, Grigore Crețu

Vizualizari: 21
Data creare: 27-01-2018 22:48:50
Prezentare generală

În componenţa comunei intră satele Rediu, Breazu, Horlești, și Tăutești, reședinţa de comună fiind localitatea Rediu situată aproximativ la 10 km de municipiul Iași.
Starea vremii
Localitatea: Rediu
Latitudine -> 47.216702°
Longitudine -> 27.5°
Astazi
Duminica 25-02-2018
Averse de ninsoare
Averse de ninsoare
Temperatura
-8°C
Minima zilei --> -11°C
Maxima zilei --> -6°C
Presiune atmosferica --> 1.01 Bar
Umiditate --> 88 %
Vizibilitate --> 16.10 km
Stare atmosfera --> stationara
Viteza vant --> 11.00 km/h
Directie vant --> VAR
Soarele rasare --> 6:56 am
Soarele apune --> 5:49 pm
Maine
Innorat
Innorat
Minima zilei --> -12°C
Maxima zilei --> -8°C
Poimaine
Averse de ninsoare
Averse de ninsoare
Minima zilei --> -13°C
Maxima zilei --> -9°C